Nu, nu e simplă. Mărturie stau nenumăratele memes, care aproape rivalizează cu cele legate de relații sentimentale și căsnicii.
Sigur că e și așa, dar nu e numai așa. Și dacă e așa, măcar parțial, ar fi bine să știm de ce și ce-am putea face să reducem numărul de memes oricât de amuzante ar fi.
Teoretic, dar doar teoretic
relația client-designer ar trebui să fie o construcție solidă bazată pe scopuri și obiective comune. Practic…
… să ne imaginăm următorul scenariu. Orice asemănare cu realitatea nu este deloc întâmplătoare
Clientul cere un design “mișto”, modern, creativ și îndrăzneț pentru o campanie out of the box. Designerul primește pe mail, watsapp sau verbal pe telefon această cerință și se apucă de treabă. Desigur, este talentat, cu idei și experiență. Într-o săptămână de muncă și inspirație reușește să-i trimită clientului o creație în care a pus tot ce-a avut mai bun. Înainte să trimită se mai uită o dată. Da, este ce trebuie. Send!
Clientul primește creația. Dar…
Nu are nicio legătură cu ce își imaginase. Nu respectă rigorile brandului, nu este potrivit cu targetul, nu are vibe-ul dorit, fonturile sunt nepotrivite, cromatica greșită, imaginea din alt film. Într-un cuvânt, dezastru!
Cine este de vină? Clientul arată spre designer care nu a înțeles sau nu are competența necesară, designerul spre client care nu i-a dat informațiile de care avea nevoie.
Desigur, ambii greșesc și au dreptate. Pentru că da, clientul trebuia să livreze informații cât mai complete, pe de altă parte designerul trebuia să le ceară.
Acest scenariu șocant, cu atât mai șocant cu cât chiar se întâmplă, este din fericire unul din ce în ce mai rar. Sunt din ce în ce mai puțini clienți care nu știu ce este acela un brief.
Tot teoretic, brieful
este documentul care stă la baza proiectului, fundația pe care acesta se construiește. Este livrat de client agenției/designerului și stabilește direcțiile în care să meargă. Prin acest document clientul se asigură că agenția/designerul are toate informațiile cu care poate realiza ceea ce se dorește.
Cum ar trebui să fie un brief, ce ar trebui să conțină?
În primul și în primul rând ar trebui să spună de ce este creat acel design. Care este scopul, care este ținta pe care trebuie să o atingă. Atunci când designerul știe exact sau cât mai precis de ce face acel proiect și unde trebuie să ajungă, va lucra mult mai eficient. Cam așa ar trebui să funcționeze.
Odată rezolvată treaba asta, urmează când ar trebui să fie gata. Ideal ar fi ca deadline-ul să fie împărțit pentru fiecare livrabil în parte. Foarte important, termenul să fie realist și neapărat să aibă o marjă pentru inevitabilele revizii.
Apoi trebuie definit targetul. Pentru că una e când te adresezi adolescenților, alta persoanelor de peste 60 de ani și alta angajaților în corporații sau tinerelor mame. Pentru o creație bună este vital să fie clar care este audiența.
Mai departe, designerul trebuie să știe care este câmpul pe care se mișcă, care este domeniul de aplicare. La fel cum un agricultor trebuie să știe dacă va cultiva cereale, varză sau spanac, pentru designer este esențial să afle dacă este vorba de o campanie exclusiv online sau print. În cazul în care creația se va declina în/sau și în print ar fi bine de menționat dimensiunea. Pentru că, nu-i așa, n-are rost să mai subliniem diferența dintre un flyer și un outdoor de câțiva metri.
Nu în ultimul rând, ar fi de mare ajutor pentru designer dacă brieful ar conține o schiță, oricât de sumară și referințe vizuale.
Acestea fiind spuse, lucrurile ar trebui să funcționeze. Numai că, din experiențele ambelor părți știm că teoria e una, practica în schimb…
Totuși, dacă avem brief, ce nu funcționează?
Păi să vedem. O problemă de matematică de exemplu poate avea mai multe rezolvări. Rezultatul în schimb trebuie să fie unul singur. În ce privește brieful de creație rezolvarea este cumva rezultatul. Asta implică foarte multă subiectivitate. Atât clientul cât și designerul vin cu un background, cu o formație, educație și sensibilitate diferite. Două lumi se ciocnesc, fiecare cu adevărul propriu.
Cheia aici este flexibilitatea. De aceea, comunicarea este vitală. Fără acest element, fără discuții între părți, riscul unui eșec este foarte mare. Tocmai pentru că vorbim de sensibilitate, grija față de cum se comunică trebuie să fie foarte mare. Clientul pe de o parte are răspunderea unui business de gestionat, crescut sau salvat, de plătit taxe, salarii; pe de altă parte designerul este sensibil prin natura muncii, o muncă grea, tracasantă și nu de puține ori dureroasă, cu toate satisfacțiile pe care le aduce.
Înțelegerea, empatia ar fi bine să nu rămână doar niște cuvinte ci să devină efective.
O altă cheie este profesionalismul. Clientul ar trebui să știe că îmi place sau nu îmi place nu sunt judecăți care pot duce undeva. Sunt doar fundături. Feedback-ul e obligatoriu să aibă explicații, argumente și în cazul ideal exemple. De asemenea, ar trebui să fie integrat și unitar, nu în frânturi de informații care, eventual, vin de la persoane diferite. Și multe.
Să menționăm doar în treacăt că un font nu “se ia de pe net”. La fel o imagine care pe lângă obligatoriile drepturi de autor nu poate fi folosită la dimensiunea de 4kb doar pentru că, nu-i așa, “la mine pe ecran se vede bine”.
Sigur, designerul, de foarte multe ori are tendința de a demoniza clientul
Talentul lui, îndelungata lui experiență sunt luate de-a gata de client care are așteptări nerealiste și nu ia decizii informate. Mai mult, îi îngrădește creativitatea. Dar ce înseamnă această creativitate?
„Pornesc de la o idee și ajung la altceva”, cum spunea Picasso, da, poate funcționa în artele vizuale, dar în „artele comunicării” este foarte riscant.
Sau, după vorba unui profesor din facultate “dacă ai făcut mai puțin și mai prost decât cerința din temă e greșit, dar dacă ai făcut mai bine iar e greșit, n-ai înțeles enunțul”. Sigur, e o exagerare aici, dar you got the point.
Designerul ar trebui să vină în întâmpinarea clientului cu profesionalism și empatie. Să comunice la fel de atent, să respecte deadline-urile și să accepte criticile. Inflexibilitatea profesionistului este o altă fundătură, iar designerul trebuie să învețe să-i explice clientului, la fel ca un medic, ce intervenție face, cu ce unelte, care sunt beneficiile și care riscurile.
Poate fi o relație frumoasă, constructivă și de success?
Păi, la fel ca în dragoste, am spune că depinde. Depinde de fiecare, depinde de chimie. Nu în ultimul rând, desigur, și de puțin noroc
