Emoții versus fapte: cine câștigă confruntarea în comunicare?
Viteza cu care se succed veștile îngrijorătoare în economie și creșterea popularității ideilor extremiste au creat în ultima perioadă adevărate înfruntări între adepții pro sau contra companiilor multinaționale. Pentru o parte a publicului din România, aceste organizații sunt sursa creșterii deficitul comercial, a competiției dezechilibrate din anumite sectoare, a dezvoltării inegale dintre comunități, mergând până la sabotaj economic sau exercitarea unor forme de abuz. Ce pot face aceste organizații pentru a clarifica dezinformările de acest tip?
Mai întâi, este necesară o delimitare practică – cum recunoaștem o dezinformare ?
Există numeroase lucrări teoretice și practice pe acest subiect, însă indiferent de natura și forma pe care o iau dezinformările, ele au câteva elemente comune, iar unul dintre ele este extragerea unei informații din contextul care a generat-o și mutarea ei într-un alt context. E ca atunci când am face un colaj: părțile originale ale unui decupaj nu se mai pot regăsi în “forma finală”.
Nu există soluții “one-size-fits all” când vine vorba de strategii de comunicare de criză, iar atunci când ele sunt generate de dezinformare, pare că nimic nu mai funcționează pentru că dezinformarea amplifică un factor imprevizibil – emoțiile.
Cel mai adesea, vorbim de spectrul emoțiilor negative care antrenează fie demobilizarea oamenilor, fie mobilizarea lor negativă. Totuși, față de extragerea din context a unei afirmații, organizațiile trebuie să fie pregătite să recreeze ele însele cât mai rapid un context corect și credibil. Orice colaj se poate construi și deconstrui în milioane de opțiuni și posibilități, dar în criză timpul de reacție este scurt, așa că e fundamental să avem întotdeauna ingredientele corecte la îndemână.
Strategiile de comunicare ale organizațiilor din România trebuie reconfigurate pentru a răspunde acestor provocări, în sensul de a cuprinde componente proactive și reactive de combatere a dezinformării. Iată care ar fi cele mai utile:
Identificarea impactului
Pentru a preveni situațiile în care organizațiile sunt supuse criticilor publice pe baza unor sentimente mai degrabă decât a unor fapte, este importantă măsurarea impactului real cu ajutorul unui audit periodic, realizat împreună cu parteneri cu o reputație profesională solidă.
Aceste date permit o comunicare transparentă proactivă, dar pot folosi și în situații de criză pentru a genera conținut valoros ce poate ajuta la restabilirea adevărului. Într-o criză, fact-checkingul este important și de aceea datele agregate la timp și înțelese corect pot fi o armă valoroasă pentru a lupta cu dezinformarea.
Ce tip de date trebuie agregate și înțelese:
- Valoarea adusă în economia României raportată la numărul angajaților, la cifra de afaceri și la profit.
- Contribuția totală la bugetul de stat prin taxe și impozite.
- Contribuția totală în societate, raportată la cifra de afaceri și profitul companiei.
- Beneficii directe și indirecte pentru România – industrii influențate, infrastructură creată, specializări și expertize apărute ca urmare a prezenței companiei în România.
- Valoarea investițiilor directe precum depozite, birouri, assets și altele.
Reflectarea impactului
Economia este dificil de înțeles, de aceea noțiunile complexe trebuie traduse în limbaj simplu și accesibil oricui. Pornind de la analize realizate de economiști, profesori, experți sau analiști, susținute de parteneri instituționali de specialitate, puteți aduce în atenția publică toate aspectele necesare unei înțelegeri complete și corecte a unei teme.
Conversația este amplificată la nivelul întregii societăți cu ajutorul unor parteneriate media pe termen mediu și lung cu media de business, economie, de industrie, dar fiindcă ne dorim să ajungem la un public cât mai numeros, este recomandată includerea mediei de știri și generaliste, cu reach mare.
Este important de reținut că aceste demersuri susțin eforturile de comunicare pe termen lung, având potențialul de a schimba percepția publicului de la „un rău necesar” către „partener esențial pentru dezvoltare”.
Amplificarea impactului
Într-un astfel de context este critică orientarea bugetelor de CSR dinspre donații și acțiuni punctuale către acțiuni de dezvoltare durabilă, care continuă să aducă valoare în societate pe termen lung în domenii strategice precum educația, antreprenoriatul, inovația și cercetarea.
Studiile de cercetare ajută organizațiile să aibă o imagine clară și completă asupra domeniului de implicare, validează relevanța acesteia în fața publicului, ajută la crearea unui plan de acțiune eficient și permit măsurarea impactului în timp.
Strategia de CSR oferă un teritoriu amplu și productiv pentru comunicare: rezultatele studiului de cercetare, comunicarea obiectivului inițial asumat, atingerea țintelor intermediare, bilanțuri anuale, realizări și momente cheie. Toate aceste date și momente constituie în sine prilejuri solide de comunicare dar mai ales, probează afirmația că multinaționale sunt profund conectate la realitatea comunităților locale în care operează și reprezintă o componentă esențială a unei economii sănătoase.
Exemple de direcții de CSR
- Investiții în infrastructura educațională și profesională: laboratoare de știință în școli, programe de calificare profesională, biblioteci moderne în mediul rural etc.
- Dezvoltarea unor business hubs și acceleratoare de knowledge: parteneriate cu universități și fonduri de investiții locale și internaționale care pot sprijini inovația și pot oferi oportunități de finanțare.
- Oportunități pe plan international pentru talentul local: finanțarea participării unor reprezentanți ai României la competiții internaționale, sprijin pentru brevetarea unor invenții sau facilitarea obținerii unor certificări recunoscute internațional.
- Sprijin pentru proiecte culturale: transformarea unor inițiative locale în branduri care crează o reputație culturală pozitivă pentru România, sprijinind turismul local și aducând încasări la bugetul local. George Enescu, TIFF și Untold sunt câteva dintre cele mai cunoscute, însă piața culturală din România are un imens potențial neexplorat.
